Partiționarea discului în Linux: Ghid pentru fdisk, parted și mkfs

• Despre articol & de ce contează partiționarea
• Scenariu real: Dezastrul partițiilor ratate
• Cum funcționează partiționarea în Linux?
• Ce poți face cu partiționarea? Arbore de cazuri și beneficii
• Ghid practic: Setează partiții cu fdisk, parted și mkfs
• Mini Glosar: Termeni pe limba oricui
• Exemple pozitive & negative: Comic Table
• Flowchart: Ce utilitar alegi?
• Statistici, comparații și fun facts
• Automatizare, scripting și oportunități noi
• Poveste scurtă: Admin-ul și hard disk-ul rebel
• Concluzii & recomandări

Despre articol & de ce contează partiționarea

Salutare, sysadmini, developeri, DevOps și toți cei care ați ajuns să vă bateți cu servere, containere sau VPS-uri! Azi vorbim despre ceva atât de basic, dar atât de ignorat la început: partiționarea discului în Linux și cum să folosești rapid și eficient uneltele fdisk, parted și mkfs.

Dacă ai trecut deja prin instalări de OS, migrare de date sau ai încercat să faci LVM, știi cât de important e să ai partiții făcute ca la carte. O partiționare corectă înseamnă:

• Backup mai ușor și mai sigur
• Performanță crescută (da, chiar și la SSD-uri!)
• Upgradabilitate și migrare fără dureri de cap
• Izolare între date, loguri, cache, swap, etc.

Fie că rulezi pe un VPS, un server dedicat, sau chiar un laptop vechi transformat în server de teste, ai nevoie de niște cunoștințe solide despre partiționare. Articolul ăsta e ghidul tău rapid, cu exemple și meme-uri tehnice, ca să nu mai pierzi ore întregi cu erori de tip „no space left on device” sau „kernel panic”.

Scenariu real: Dezastrul partițiilor ratate

Imaginează-ți: Ești pe un server nou, deadline la orizont, clienți care așteaptă. Rulezi instalarea, lași totul pe default (o singură partiție mare, că „merge repede”). După două luni, logurile explodează, serverul nu mai pornește, spațiul de root e full, backup-ul nu mai are loc și toată lumea e cu ochii pe tine. Been there, done that!

Un setup prost de partiționare poate ruina uptime-ul, backup-ul și chiar cariera unui sysadmin. Dar, o structură bună de partiții e ca un scut: izolează, optimizează și salvează timp (și nervi!).

Cum funcționează partiționarea în Linux?

Hai să simplificăm fără să stricăm esența:

• Partiția = o „zonă” logică pe un hard disk sau SSD, separată de restul spațiului. Poți avea una, două, zece… fiecare cu scopul ei.
• fdisk = utilitar clasic, text-only, pentru discuri MBR (până la 2TB, max 4 partiții primare).
• parted = mai modern, suportă și GPT (discuri mari, zeci de partiții), are și interfață interactivă și non-interactivă (scriptabil).
• mkfs = „make filesystem” – după ce creezi partiția, aici îi dai formatul: ext4, xfs, btrfs, etc.

Algoritmul generic:

1. Identifici discul (ex: /dev/sda, /dev/nvme0n1).
2. Îl împarți în partiții (cu fdisk sau parted).
3. Formatezi partițiile (cu mkfs).
4. Montezi partițiile unde ai nevoie (/etc/fstab sau manual).

Structura: Disk → Partiții → Sistem de fișiere → Mount point.

Ce poți face cu partiționarea? Arbore de cazuri și beneficii

• Server web: /, /var, /home, /tmp separate → loguri și site-uri nu umplu root-ul.
• Docker host: partiție separată pentru /var/lib/docker → containerele nu-ți dau peste cap sistemul.
• Server de backup: partiții izolate pentru date, backup, snapshot-uri.
• Server de baze de date: separă /var/lib/mysql sau /var/lib/postgresql → performanță mai bună, crash recovery simplificat.
• Workstation de development: partiție mare pentru /home, swap generos, root minimal.

Beneficii: Securitate, performanță, mentenanță ușoară, backup rapid, restaurare granulară.

Ghid practic: Setează partiții cu fdisk, parted și mkfs

1. Identifică discul


lsblk
fdisk -l


Vezi care disc e target-ul tău (/dev/sdb, /dev/vdb, etc).

2. Partiționare cu fdisk (MBR, clasic)


fdisk /dev/sdb


Comenzi în fdisk:

• m – ajutor
• n – nouă partiție
• p – afișează partițiile
• w – scrie și iese
• d – șterge partiție

Exemplu: faci o partiție de 10GB:


n
p
1
(Enter pentru default sector start)
+10G
w


3. Partiționare cu parted (GPT, discuri mari, scripting)


parted /dev/sdb


Comenzi utile:

• mklabel gpt – pune tabel GPT
• mkpart primary ext4 1MiB 10000MiB – partiție ext4 de la 1MiB la 10GB
• print – vezi partițiile
• quit – ieși

4. Formatare cu mkfs


mkfs.ext4 /dev/sdb1


Sau pentru XFS:

mkfs.xfs /dev/sdb1


5. Montare și persistare


mkdir /mnt/data
mount /dev/sdb1 /mnt/data


Adaugă în /etc/fstab pentru montare automată la boot:

/dev/sdb1 /mnt/data ext4 defaults 0 2


6. Script rapid pentru lazy sysadmini


#!/bin/bash
DISK="/dev/sdb"
parted $DISK --script mklabel gpt
parted $DISK --script mkpart primary ext4 1MiB 10000MiB
mkfs.ext4 ${DISK}1
mkdir -p /mnt/data
mount ${DISK}1 /mnt/data
echo "${DISK}1 /mnt/data ext4 defaults 0 2" >> /etc/fstab


Atenție: Scriptul șterge tot de pe disc!

Mini Glosar: Termeni pe limba oricui

• Partiție – cutiuță virtuală pe un disc, unde pui fișiere separat de restul.
• MBR – Master Boot Record, vechi, limitat la 2TB și 4 partiții primare.
• GPT – GUID Partition Table, modern, discuri mari, multe partiții.
• Filesystem – formatul care știe să organizeze fișiere pe o partiție (ex: ext4, xfs, btrfs).
• Mount point – directorul unde „vezi” partiția.
• Swap – spațiu de schimb, ca RAM virtual pe disc.

Exemple pozitive & negative: Comic Table

Partiționarea ca la carte vs. Partiționarea „merge și-așa” (Comic Metaphor):

• Super Adminul: Are root, var, home, tmp separate. Logurile explodează? Doar /var e full, restul merge. Restore rapid. Zâmbește la cafea.
• Sysadminul de duminică: O singură partiție. Logurile cresc, serverul pică, backup-ul nu mai încape, restore-ul e horror. Își face cafea la 3AM și plânge.
• DevOps-ul grăbit: Folosește GPT cu parted + scripturi. Setează totul automat. Uptime, backup, scaling – totul merge slick.
• Geek-ul experimentator: Testează btrfs, face snapshot-uri, clonează volume din scripturi. Se distrează, dar uneori scapă și bug-uri la update.

Flowchart: Ce utilitar alegi?

Să alegi între fdisk, parted, cfdisk, gparted, sfdisk… nu-i ușor. Dar uite un flowchart rapid:

Vrei GUI?
→ Da: GParted (gparted.org)
→ Nu:
Vrei scripting?
→ Da: Parted
→ Nu:
Discul e sub 2TB, MBR? → Fdisk
Discul e peste 2TB, GPT? → Parted

Use This If…

• fdisk: Discuri mici, rapid, clasic, fără GPT.
• parted: Discuri mari, GPT, scripting, automatizări.
• mkfs: Oricând ai nevoie de filesystem.
• gparted: Preferi click, drag & drop (desktop).

Statistici, comparații și fun facts

• 95% din serverele enterprise folosesc GPT la discuri peste 2TB.
• ext4 rămâne king pe Linux, dar XFS și BTRFS câștigă teren la big data și backup-uri.
• Automatizarea partiționării reduce timpul de setup cu 70% în medie (sursa: experiență proprie și comunitatea sysadmin).
• Un setup prost de partiționare costă, în medie, 2-3 ore de downtime/server la „criză”.

Fun fact: Poți folosi parted și pentru resize la partiții live (cu ceva riscuri). Sau poți crea partiții pentru device-uri USB, SD card-uri, imagini de test.

Neconvențional: Poți folosi mkfs pentru a „șterge” rapid date sensibile (format ext4 rapid pe o partiție = wipe express).

Automatizare, scripting și oportunități noi

Parted și mkfs sunt scriptabile. Poți genera infrastructură „la cheie” cu Ansible, Bash, sau chiar Python (cu subprocess). Exemplu rapid:


for disk in /dev/sd{b..d}; do
parted $disk --script mklabel gpt
parted $disk --script mkpart primary ext4 1MiB 10000MiB
mkfs.ext4 ${disk}1
mkdir -p /mnt/data${disk: -1}
mount ${disk}1 /mnt/data${disk: -1}
done


Ce oportunități deschide?

• Provisioning rapid pentru zeci/sute de VPS-uri sau servere dedicate
• Testare automată de fiabilitate a discurilor (partiții, formatare, montare în loop)
• Automatizare pentru storage pools, backup, snapshot-uri
• Integrare cu Docker/Kubernetes (setare volume persistente pe fly)

Pro tip: Poți folosi parted și mkfs pentru imagini de disc (loop devices), utile la testare, CI/CD, sandboxing.

Poveste scurtă: Admin-ul și hard disk-ul rebel

Era odată un admin care a instalat 10 servere la repezeală, fără să-și bată capul cu partiționarea. Două luni mai târziu, după ce logurile de la Apache și backup-urile automate au umplut root-ul, 4 servere au picat, iar clienții sunau non-stop. Moralul? O oră investită la început, cu parted și mkfs, i-ar fi salvat 10 ore de panică. Acum, adminul nostru e zen și nu mai uită niciodată să-și facă partițiile ca la carte.

Concluzii & recomandări

Partiționarea discului în Linux nu e doar pentru geekși sau paranoici – e pentru oricine vrea uptime, performanță și nervi sănătoși. fdisk e util și rapid pentru discuri mici, parted e regele automatizării și al discurilor mari, iar mkfs e mereu acolo să-ți dea formatul potrivit.

Recomandări rapide:

• Pentru servere moderne, folosește GPT și parted.
• Automatizează cât poți. Fă-ți scripturi!
• Separă partiția de /var, /home, /tmp dacă ai trafic/loguri mari.
• Nu uita de swap (mai ales pe VPS-uri cu RAM mic).
• Testează înainte pe VM sau imagini, nu pe serverul de producție!

Dacă ai nevoie de un VPS sau un server dedicat pe care să-ți faci setup-ul de la zero, vezi ofertele de la root.md – și nu uita să-ți faci partițiile corect din prima!

Spor la sysadminit și partiționat smart!